181.„Înclin să cred că în cea mai mare parte, dacă nu în totalitate, acele dificultăţi de care s-au ocupat până acum filosofii şi care au blocat drumul spre cunoaştere sunt provocate în întregime de noi înşine. Că am ridicat mai intâi un nor de praf şi apoi ne plângem că nu putem vedea.” George Berkeley (1685-1753)
182.„… întreaga filosofie e ca un arbore ale cărui rădăcini sunt metafizica, al cărui trunchi e fizica, iar ramurile care ies din acest trunchi sunt toate celelalte ştiinţe, care se reduc la trei principale, anume medicina, mecanica şi morala.” (R. Descartes)
183.„Cuvântul nu este un semn gol, ci întrupare în semn a ceva de ordinul gândului: a unui înţeles ce revine omului, sau deopotrivă poartă asupra lucrurilor. El nu este numele trandafirului, ci numele trandafirului.” (Constantin Noica)
184,„Fără cunoştinţe nu vei deveni niciodată filosof, dar nici cunoştinţele singure nu te vor face filosof dacă nu se adaugă o reunire corespunzătoare a tuturor cunoştinţelor şi abilităţilor şi o înţelegere a concordanţei acestora cu cele mai înalte scopuri ale raţiunii umane”. (Immanuel Kant)
185.„Toţi avem o tendinţă să credem că lumea trebuie să se conformeze prejudecăţilor noastre. Opinia contrară presupune ceva efort de gândire şi majoritatea oamenilor ar prefera să moară decât să gândească – de fapt, chiar mor.” Bertrand Russell
186.„Dacă aţi privi către stele, aşa cum fac eu, şi aţi încerca să găsiţi sensul a ceea ce vedeţi, v-aţi întreba, la fel ca mine, ce anume face ca universul să existe. Întrebările sunt limpezi şi dezolant de simple. Răspunsurile însă au părut întotdeauna să fie dincolo de puterile noastre.”Stephen Hawking (n. 1942)

187. „Asemeni lui Darwin, Kant a dat naştere unei mişcări pe care el însuşi ar fi detestat-o. El însuşi era un liberal, un democrat, un pacifist, dar cei ce se declarau continuatori ai filosofiei sale nu aveau nici unul din aceste atribute.” Bertrand Russell

171. „Filosofia se ocupă de lucruri pe care bunul simţ le ştie sau pe care nu le va cunoaşte niciodată.” (Voltaire)
172.„în toate societăţile …apar două clase de oameni – una care conduce şi una care este condusă.” Gaetano Mosca (1858-1941),„Clasa conducătoare” (1896)
173.„Trecutul nu ar trebui folosit ca model pentru prezent: înţeleptul nu caută să urmeze rânduielile celor din vechime, nici să stabilească o normă fixă pentru eternitate, ci studiază epoca în care
trăieşte şi se pregăteşte să se ocupe de problemele ei.”Han Fei-zi (280-233 î.Hr.)
174.„Incompatibiliştii spun că noi toţi ştim că omul poate fi responsabil moral doar dacă determinismul este fals; numai atunci avem alegeri care sunt şi voluntare şi originare. Compatibiliştii susţin că
noi toţi ştim că oamenii pot fi perfect responsabili moral chiar dacă determinismul este adevărat; tot ce avem nevoie pentru responsabilitate ar fi o alegere voluntară… Este sigur că ambele teorii sunt greşite.”Ted Honderich, (n. 1933),
175.„Într-un sens pe care nu pot să-l explic, susţinătorii paradigmelor concurente îşi exercită profesia în lumi diferite (…) şi văd lucruri diferite când privesc din acelaşi punct în aceeaşi direcţie.” Thomas Samuel Kuhn (1922-1996),„Structura revoluţiilor ştiinţifice” 1962
176.„Ce concepte de clasificare aplicăm experienţei determină ce putem descoperi acolo, dar acesta trebuie înţeles în modul nespectaculos în care înţelegem enunţul că mărimea şi ochiurile unui năvod nu determină ce peşti sunt în mare, ci pe aceia pe care îi vom prinde.” (David Wiggins)
177.„Cred că modalitatea inducţiei este uşor de respins, deoarece, atunci când ne propunem să facem credibil un caz universal pornind de la cazuri particulare, se recurge fie la o enumerare completă, fie la o enumerare incompletă. Dacă enumerarea este incompletă, nu se stabileşte inducţia: s-ar putea ca unele cazuri particulare care nu au fost enumerate să contrazică regula universală. Dacă enumerarea este completă, sarcina este imposibilă, cazurile particulare fiind în acelaşi timp infinite ca număr şi nedefinite. Astfel, după părerea mea, în ambele cazuri inducţia este răsturnată.” Sextus Empiricus Hipotipoze (aprox. sec. II-III)
178.„Suntem datori strămoşilor pentru că au epuizat toate teoriile false pe care le puteau formula”. Bernard Le Bovier De Fontenelle, (1657-1757)
179. „Cine ar fi crezut că toleranţa va avea fanaticii săi?” Chrétien-Guillaume de Lamoignon de Malesherbes (1721-1794),
180.„Adevărurile care nu provin dintr-o greşeală seamănă oamenilor care n-au avut copilărie.” Emile Auguste Chartier Alain (1868-1951)

161. „Nu se poate învăţa filosofia; se poate învăţa doar filosofarea.” (Immanuel Kant)
162. „… în filosofie întrebările sunt mai esenţiale decât răspunsurile.” (Karl Jaspers)
163. „Filosofia nu e decât hotărârea de a privi cu naivitate în tine şi împrejurul tău.” (Henri Bergson)
164. „A filosofa înseamnă aceasta: a te comporta faţă de univers ca şi cum nimic nu s-ar înţelege de la sine.” (Vladimir Jankelevitch)
165. „Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea în diferite feluri, important este însă de a o transforma.” (Karl Marx)
166. „Filosofia nu există, nici nu se justifică prin caracterul valabil al soluţiilor sale, ci prin aspectul inexorabil al problemelor sale.” (Jose de Ortega y Gasset)
167. Metafizica este un subiect mai mult curios decât folositor.” (Charles Peirce)
168. Orice adevărată filosofie este povestirea unei aventuri personale”. (Friedrich Nietzsche)
169. „Filosofia nu este o doctrină, ci o activitate… Rezultatul filosofiei nu sunt «propoziţiile filosofice», ci clarificarea propoziţiilor. Filosofia trebuie să clarifice şi să delimiteze riguros
gândurile, care altfel sunt, ca să zicem, tulburi şi confuze” (Ludwig Wittgenstein)
170. „Ceea ce-l însufleţeşte pe filosof nu este pasiunea de a şti, ci pasiunea adevărului… Filosofia începe atunci când te întrebi asupra sensului lumii sau al istoriei”. (Michel Dufrenne)

151. „Torentul de informaţii precise şi amuzamentul strălucitor îl distrează pe om, dar îl şi prosteşte în acelaşi timp”. (M. Horkheimer)
152. „Nu ne putem opri unde suntem, blocaţi la nivelul de astăzi de înţelegere, nici nu ne putem întoarce …Avem nevoie de ştiinţă, de o ştiinţă mai completă şi mai bună, nu pentru tehnologia ei, nu pentru timpul liber, nici măcar pentru sănătate şi longevitate, ci în speranţa înţelepciunii pe care tipul nostru de cultură trebuie să o dobândească pentru propria supravieţuire.” (Lewis Thomas)
153. „Întotdeauna există o soluţie, bine cunoscută pentru orice problemă a omului – clară, plauzibilă şi greşită.” (H.L. Mencken)
154. „…să nu confundăm întrebările ontologice cu cele epistemologice. Ceea ce există e una, iar ceea ce ştim noi despre asta este altceva. S-ar putea să existe lucruri pe care nu le cunoaştem, de aceea trebuie să fim atenţi să nu considerăm limitele cunoaşterii noastre drept indicatoare sigure ale limitelor care există.” (Daniel C. Dennett)
155. „Ereticul incorigibil este cel care, căzând în eroare mentală şi ataşându-se cu sufletul de aceasta, nu se supune judecătorilor Inchiziţiei care îi arată erorile şi îi poruncesc să se lepede de ele …Ereticul ignorant este cel care se ataşează de o opinie pe care o ia drept adevăr.” (Repertorium Inquisitorium, 1494)
156. „Sunt unii care înşală cu ajutorul filosofiei, colorând şi dregând erorile lor cu marele, blândul şi cinstitul nume al filosofiei.” (Aureliu Augustin)
157.„Despre aceste probleme se tot scrie de mii de ani, dar materia primă pentru filosofie provine direct din lume şi din relaţia noastră cu ea, nu din scrierile trecutului. De aceea, aceste întrebări revin fără încetare în minţile unor oameni care n-au citit niciodată vreun rând despre ele.” T.Nagel
158.„Nimeni până acum nu a izbutit să inventeze o filosofie care să fie deopotrivă credibilă şi autoconsistentă. O filosofie care nu este autoconsistentă nu poate fi integral adevărată, dar o filosofie care este autoconsistentă poate fi foarte bine total falsă.Filosofiile cele mai rodnice cuprindeau inconsistenţe izbitoare, dar tocmai din acest motiv erau parţial adevărate.” (Bertrand Russell)
159. Toate celelalte ştiinţe folosesc adesea principii metafizice sau le prezumă pentru a avansa în demonstraţiile sau argumentele lor; şi astfel se întâmplă adesea să apară greşeli în celelalte ştiinţe datorită necunoaşterii metafizicii. (Francisco Suarez)
160. „Dacă nu poate răspunde la atâtea întrebări pe cât am dori, filosofia are cel puţin capacitatea de a pune întrebări care fac lumea mai interesantă şi arată stranietatea şi miraculosul care se află chiar sub suprafaţa celor mai banale lucruri din viaţa cotidiană.” (Bertrand Russell)

141. „Atunci când problema adevărului e pusă în manieră obiectivă, reflecţia este orientată cu obiectivitate spre adevăr – acest obiect cu care subiectul cunoscător se află în relaţie. Totuşi, reflecţia nu e dirijată spre relaţie, ci spre problema dacă obiectul cu care e relaţionat subiectul cunoscător este chiar adevărul. Şi numai dacă obiectul cu care el este relaţionat este adevărul, subiectul e privit ca fiind întru adevăr. Atunci cînd problema adevărului se pune în maniera subiectivă,
reflecţia e direcţionată în mod subiectiv spre natura relaţiei în care se află individul; şi numai dacă felul acestei relaţii este întru adevăr, individul e şi el întru adevăr, chiar şi atunci când s-ar întâmpla să se afle în relaţie cu ceva ce nu este adevărat.” (Soren Kierkegaard)
142. „Observaţia ştiinţifică este întotdeauna o observaţie polemică; ea confirmă sau infirmă o teză anterioară… când trecem la experimentare, caracterul polemic al cunoaşterii devine şi mai net. Se cere atunci ca fenomenul să fie triat, filtrat, turnat în tiparul instrumentelor, produs după planul acestor instrumente. Or, instrumentele nu sunt decât teorii materializate. Din ele ies fenomenele integral marcate de teorie.” (Gaston Bachelard)
143. „Nu există tabula rasa. Suntem ca nişte navigatori nevoiţi să-şi transforme nava în largul mării, fără a avea vreodată posibilitatea de a o desface la docuri pentru a o reface apoi din cele mai bune părţi componente… Când ni se prezintă o nouă propoziţie o comparăm cu sistemul de care dispunem, şi controlăm dacă noua propoziţie este sau nu în contradicţie cu sistemul.” (Otto Neurath)
144. „Într-un mic sat, spune povestea, trăieşte un bărbier care îi bărbiereşte pe toţi bărbaţii care nu se bărbieresc singuri. Trebuie însă să constatăm că această împărţire a sătenilor în cei care se bărbieresc singuri şi cei care nu o fac este pe de-o parte exhaustivă, pe de altă parte însă ne duce de-a dreptul într-un paradox dacă încercăm să-l includem şi pe bărbier în una dintre cele două categorii. Şi iarăşi deducţia exactă demonstrează că un asemenea bărbier nu poate exista; cu toate acestea nu suntem convinşi şi ne întrebăm: de ce nu?” (Paul Watzlawick)
145. „Dacă ne concentrăm atenţia asupra legăturii dintre ştiinţă şi realitate, vedem în sistemul propoziţiilor ştiinţei ceea ce este de fapt, şi anume un mijloc cu ajutorul căruia ne orientăm în stările de lucruri.” (M. Schlick)
146. „Dacă este adevărat că cunoaşterea înseamnă putere, este de asemenea adevărat că nu orice cunoaştere este binevenită. Deoarece nicăieri nu există adevăruri ce se pot cuceri fără luptă şi fiindcă fiecare cunoaştere trebuie să-şi aleagă locul în sistemul de puteri şi contraputeri, mijloacele prin care cunoaşterii i se acordă valabilitatea apar aproape mai importante decât cunoaşterea însăşi.” (Peter Sloterdjik)
147. „Observă-te pe tine însuţi; întoarce-ţi privirea de la tot ce te înconjoară spre înlăuntrul tău – este prima cerinţă pe carefilosofia o adresează învăţăcelului ei. Nu este vorba de nimic în afara ta, ci numai despre tine însuţi”. (J.G. Fichte)
148. „A cerceta capacitatea de cunoaştere înseamnă a cunoaşte.Cerinţa este deci aceasta: trebuie să recunoaştem capacitatea de cunoaştere înainte de a cunoaşte; e acelaşi lucru cu a voi să înoţi înainte de a intra în apă”. (G.W.F. Hegel)
149. „… adevărurile sunt iluzii despre care am uitat că sunt aşa ceva, metafore tocite şi care şi-au pierdut puterea sensibilă, monede care şi-au pierdut efigia…” (Friedrich Nietzsche)
150. „Vechiul principiu conform căruia dobândirea cunoaşterii este legată indisolubil de perfecţionarea spiritului şi chiar a persoanei îşi pierde din ce în ce mai mult valabilitatea… Cunoaşterea este şi va fi creată pentru a fi vândută, şi este şi va fi consumată pentru valorificarea sa”. (J.F. Lyotard)

131. „Apărătorul deciziei colective caută o societate consimţită explicit de către membrii săi. Adică să-şi aleagă ei înşişi instituţiile şi condiţiile de trai. Apărătorul mâinii invizibile caută o societate rezultată din consimţământ, chiar dacă nu a fost consimţită niciodată în totalitate, deoarece alegerea membrilor săi individuali se îndreaptă spre chestiuni care nu au nimic de-a face cu rezultatul global.” (Roger Scruton)
132. „Marea problemă este că în societăţile existente nu toate idealurile sunt pe deplin compatibile. De exemplu, libertăţile publice sunt foarte atrăgătoare, dar uneori intră în conflict cu siguranţa cetăţenilor (…) e important să aperi drepturile omului (…), dar merită să fie respectat şi dreptul fiecărei comunităţi de a-şi dezvolta propriile judecăţi de valoare fără amestecul violent al altor naţiuni.” (Fernando Savater)
133. „Renunţarea la libertate înseamnă renunţarea la calitatea de om.” (Jean-Jacques Rousseau)
134. „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.” (Apostolul Pavel)
135.„Nu caut să înţeleg pentru a crede, ci cred pentru a putea înţelege.”Anselm de Canterbury (1033-1109)
136.„Adevărul nu are trebuinţă să se ascundă de oameni. Adevărul rătăceşte printre ei, fără nici un văl, iar cei ce nu trebui să-l vadă nu-l vor vedea: nu au ochi potriviţi pentru a-l vedea.”Lev Şestov
137. „Cunoaştem adevărul nu doar prin intermediul raţiunii, ci şi al inimii; de abia în acest mod ajungem să cunoaştem principiile primare” (Blaise Pascal).
138. „Nu mă îndoiesc câtuşi de puţin de faptul că obiectele pe care le văd cu ochii mei şi le simt cu mâinile mele există cu adevărat. Singurul lucru pe care îl neg este ceea ce filosofii numesc materie sau substanţă corporală.” (George Berkley).
139. „…niciun fapt nu poate fi adevărat, nicio afirmaţie nu poate fi adevărată, fără să existe o cauză suficientă a faptului că lucrurile se prezintă astfel şi nu altfel, chiar dacă în majoritatea cazurilor aceste cauze se prea poate să nu fie cunoscute.” (Gottfried Wilhelm Leibniz).
140. „Îmi menţin convingerea că nimic din ceea ce este universal nu ar putea exista în vreun fel oarecare în afara sufletului, ci că tot ceea ce este universal, putând fi enunţat de mai mulţi, există în spirit.” (William de Ockham)

121. „Libertatea politică înseamnă absenţa constrângerii exercitate asupra unui om de către semenii săi. Ameninţarea principală la adresa libertăţii o constituie puterea de a constrânge, indiferent dacă această putere se află în mâinile unui monarh, ale unui dictator, ale oligarhiei sau ale unei majorităţi temporare.” (Milton Friedman)
122. „Statul nu are scopul de a-i transforma pe oameni din fiinţe raţionale în animale sau în marionete, ci, dimpotrivă, să facă în aşa fel încât sufletul şi corpul lor să-şi îndeplinească funcţiile lor în cele mai bune condiţii, oamenii să se folosească liberi de raţiune, să nu se războiască între ei cu ură, cu mânie sau înşelăciune, şi să nu se poarte unii faţă de alţii cu duşmănie. Prin urmare, scopul statului este, de fapt, libertatea.” (Baruch Benedict Spinoza)
123. „Dreptatea este un lucru discutabil, puterea se recunoaşte fără nicio discuţie. Deci, n-avem decât să dăm putere dreptăţii.Neputându-se face ca ceea ce-i drept să fie puternic, lumea a făcut ca ceea ce-i puternic să fie drept.” (B. Pascal)
124. „Făurirea unei domnii a legii constituie una dintre cele mai remarcabile realizări ale civilizaţiei occidentale, ale cărei beneficii devin şi mai evidente în comparaţie, când avem de-a face cu ţări precum Rusia sau China, unde aceasta lipseşte.” (Francis Fukuyama)
125. „Să fim neîncrezători faţă de anumite reminiscenţe antice. Pentru că trăim în timpuri moderne, eu doresc tocmai acea libertate care convine timpurilor moderne.” (Benjamin Constant)
126. Într-un stat, adică într-o societate unde există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea să faci ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi deloc constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.” (Montesquieu)
127. „Regele este servitorul legii, în slujba poporului său şi a binelui comun” (John de Salisbury)
128. „Detest comunismul pentru că este negarea libertăţii şi eu nu pot concepe ceva uman fără libertate.” (Mihail Bakunin)
129. „Noi amândoi, Statul şi eu, ne suntem duşmani. (…) Statul nu are decât un ţel: a limita, a lega, a subordona individul (…) Statul încearcă, prin cenzura sa, prin supraveghere, prin poliţie, să pună obstacol oricărei activităţi libere şi menţine această represiune din datorie, căci îi este impusă de propriul instinct de conservare.” (Max Stirner)
130. „Toţi oamenii se nasc egali, cu anumite drepturi inalienabile, printre care viaţa, libertatea şi dreptul la căutarea fericirii”. („Declaraţia de independenţă” a S.U.A.)

111. „În orice epocă, felul în care oamenii gândesc, scriu, judecă,vorbesc, chiar felul în care oamenii trăiesc întâmplările, în care sensibilitatea lor reacţionează, toată conduita lor este dictată de o structură teoretică, un sistem care se schimbă cu epoca şi cu societatea, dar care este prezent în toate epocile şi în toate societăţile.” (Michel Foucault)
112. „Un mare număr din hotărârile noastre nu sunt cu adevărat ale noastre, ci sunt generate din afară; reuşim să ne convingem că noi am luat hotărârea, când, de fapt, ne-am conformat aşteptărilor celorlalţi.” (Erich Fromm)
113. „Motivaţia conştientă nu se extinde asupra tuturor deciziilor noastre motorii. Dar ce rămâne astfel nemotivat dintr-o parte îşi are motivele în altă parte, în inconştient, şi rezultă că determinismul psihic se realizează fără lacune de continuitate.” (Sigmund Freud)
114. „…ne putem întreba dacă libertatea politică este, într-adevăr, o condiţie a oricărei fiinţări elevate. Raportându-ne la istorie, suntem nevoiţi să răspundem negativ; şi în absenţa libertăţii politice a fost posibilă o înaltă viaţă spirituală, o puternică creativitate, o profundă viaţă sufletească.” (Karl Jaspers)
115. „Nu-ţi poţi păstra libertatea decât cu preţul vieţii.” (Hegel)
116. „Esenţial nu este ceea ce s-a făcut dintr-un om, ci ceea ce face el din ceea ce s-a făcut din el.” (Jean Paul Sartre)
117. „Pâinea pentru mine este o problemă materială, dar pâinea aproapelui meu este o datorie spirituală.” (Berdiaev)
118. „Cel mai puternic nu e niciodată destul de puternic pentru a fi întotdeauna stăpânul. Forţa nu instituie dreptul, dimpotrivă, omul se supune acesteia din necesitate, constrâns. Dacă, în schimb, se supune legilor, o face din datorie, iar aceste cuvinte – sclavie şi drept – sunt contradictorii, se exclud reciproc.” (Jean Jacques Rousseau)
119. „Diferitele semnificaţii acordate cuvântului virtute ilustrează deosebirea care separă aceste două etici. Pentru Aristotel virtutea înseamnă excelenţă, excelenţa activităţii prin care potenţialităţile inerente omului se realizează …Prin contrast, în sens modern, virtutea este un concept al eticii autoritare. A fi virtuos implică abnegaţie şi supunere, înăbuşirea individualităţii mai curând decât realizarea ei deplină.” (Erich Fromm)
120. „A fi guvernat înseamnă a fi urmărit, inspectat, spionat, dirijat, mânat de lege, numărat, înregimentat, înrolat, îndoctrinat (…) cenzurat, comandat de către creaturi care nu au nici dreptul, nici înţelepciunea, nici virtutea să facă asta.” (Pierre-Joseph Proudhon)

101. „KaliKles: …nefiind capabile să-şi agonisească cele trebuitoare pentru săturarea poftelor, mulţimile laudă cumpătarea şi dreptatea: o fac din laşitate… virtutea şi fericirea nu sunt decât mijloace cu ajutorul cărora omul îşi poate mări plăcerea, neînfrânarea şi orice libertate. Celelalte nu sunt decât înfrumuseţări înşelătoare, convenţii de-ale oamenilor întocmite în contra naturii, sunt vorbe goale, praf şi vânt.” (Platon)
102. „… un cal matur sau un câine sunt fără discuţie animale mai raţionale şi mai comunicative decât un copil de o zi, de o săptămână sau chiar de o lună. Întrebarea nu este: pot ele raţiona?, nici: pot ele vorbi?, ci: pot ele suferi?” (Jeremy Bentham)
103. „Omul va fi pentru maşini ceea ce sunt astăzi câinele şi calul pentru om. El va continua să trăiască, bineînţeles vacunoaşte în plus îmbunătăţiri şi probabil viaţa sa va fi mai agreabilă decât este astăzi, domesticită de triumfala putere a maşinilor. …Dar, în ferocitatea lor, maşinile câştigă teren pe zi ce trece, zilnic suntem mai tributari lor, există din ce în ce mai mulţi oameni destinaţi să le servească, sclavi…” (Samuel Butler)
104. „Pe drept cuvânt, a ţine găinile în baterii de creştere trece drept chinuire de animale şi ruşine culturală. O situaţie analoagă se acceptă în cazul omului, deşi tocmai acesta e sensibil la un tratament nedemn. …Oamenii (care trăiesc în spaţii aglomerate – n.n.) nu pot şi nu vor să intre în contact social cu vecinii, temându-se să nu-şi vadă reflectată propria imagine disperată. Ei suferă de o atrofiere a simţurilor estetice şi etice… orbirea sufletească în faţa a tot ce e frumos, atât de răspândită în zilele noastre, e o boală psihică ce trebuie luată în serios, ea mergând mână în mână cu insensibilitatea faţă de ceea ce este reprobabil din punct de vedere etic.” (Konrad Lorenz)
105. „Multe specii captivante au dispărut în trecut şi nici noi nu suntem o excepţie. Mai curând sau mai târziu ne vom duce şi noi şi vom face loc pentru altceva. Dacă vrem ca asta să se întâmple mai târziu şi nu mai curând, atunci trebuie să ne analizăm îndelung şi intens ca specimene biologice şi să înţelegem ceva din limitele noastre. …Trebuie cumva să aducem îmbunătăţiri calităţii şi nu să ne mulţumim doar cu creşterile cantitative. Dacă facem, acest lucru, ne putem continua progresele tehnologice în mod spectaculos şi captivant fără a ne nega moştenirea din trecutul evolutiv. Dacă nu îl facem, atunci impulsurile noastre biologice se vor aduna tot mai mult până vor rupe barajul şi întreaga noastră existenţă elaborată va fi măturată de torent.” (Desmond Morris)
106. „Libertatea înseamnă mai puţin a face ceea ce vrem, cât a nu fi supuşi altuia; ea înseamnă totodată a nu supune voinţa altuia voinţei noastre. Niciun om care este stăpân nu poate fi liber.” (J.J. Rousseau)
107. „Trebuie să te faci sclavul filosofiei ca să ai parte de adevărata libertate.” (Epicur)
108. „Nimic nu trebuie considerat inevitabil. …De noi depinde ceea ce va fi, şi anume de fiecare individ, cu toate că niciun individ separat nu decide cursul istoriei” (Karl Jaspers)
109. „Ce este libertatea pentru cei care nu pot face uz de ea? Ce valorează ea fără acele condiţii indispensabile pentru uzul ei? …Libertatea individuală nu este o necesitate primară pentru orice om.” (I. Berlin)
110. „Aşadar, atât în om, cât şi în orice altceva totul este cert şi dinainte determinat, iar sufletul uman este un fel de automat spiritual.” (G.W. Leibniz)

91.„Natura a aşezat omenirea sub cârmuirea a doi stăpâni suverani: durerea şi plăcerea. Numai ei pot să arate ce ar trebui să facem, precum şi să determine ce vom face.” Jeremy Bentham (1748-1832) „Introducere în principiile moralei şi ale legislaţiei”
92.„Există vreo regulă care să poată fi urmată în cursul vieţii? Cu siguranţă că bunăvoinţa plină de afecţiune este o astfel de regulă. Nu trebuie să faci altora ceea ce ei nu ar trebui să-ţi facă.” Confucius (551-479 î.Hr.) „Analecte”
93.„Aceleaşi lucruri pot fi morale sau imorale; contează motivul sau modul în care sunt săvârşite.” Lucius Annaeus Seneca (4-65)
94.„De pildă, dacă vom compara valoarea unei anumite cantităţi de plăcere, care există absolut prin sine, cu valoarea unor «distracţii» care conţin o cantitate egală de plăcere, va fi limpede că distracţia» e mult mai bună decât plăcerea, după cum, în unele cazuri, e mult mai rea. Într-un astfel de caz e clar că «distracţia» nu îşi datorează valoarea numai plăcerii pe care o conţine, deşi s-ar părea că e astfel, dacă vom lua în seamă numai ceilalţi constituenţi ai distracţiei şi am vedea că, fără plăcere, ei nu ar avea vreo valoare”George Edward Moore (1873-1958)
95.„Doctrina potrivit căreia fundamentul moralei este utilitatea, sau principiul celei mai mari fericiri, susţine că acţiunile sunt bune în măsura în care duc la fericire şi rele dacă au ca rezultat contrariul fericirii. Prin cuvântul fericire se înţelege plăcerea sau absenţa suferinţei; prin nefericire, suferinţa sau absenţa plăcerii… Plăcerea şi absenţa suferinţei, iată singurele scopuri pe care ni le putem propune.” J.St. Mill
96.„Filosofii au perfectă dreptate atunci când spun că viaţa trebuie înţeleasă de la sfârşit spre început, dar ei uită celălalt aspect, şi anume că de trăit trebuie trăită de acum înainte.”Soren Kierkegaard (1813-1855)
97.„… am văzut că întrecerea nu e câştigată de cel mai iute, nici bătălia de cel puternic, nici nu-i este dată pâinea celui înţelept, nici bogăţia celor chibzuiţi şi nici favorurile celor pricepuţi, ci timpul şi întâmplarea le aduc pe toate.” (Ecleziastul)
98. „Socotim că un mare bine este independenţa faţă de lucrurile din afară, nu pentru ca să ne mulţumim cu puţin în toate cazurile, ci pentru ca să ne mulţumim cu puţin când nu avem mult.” (Epicur)
99. „Prin urmare, îndepărtează aversiunea ta de toate cele care nu se află în puterea noastră şi transferă forţa ta de respingere asupra acelora care, prin natura lor, depind de noi şi trebuie date la o parte. Căci, dacă ai să doreşti ceva din cele ce nu stau în puterea noastră, în mod obligatoriu vei fi nefericit. Mulţumeşte-te deci să doreşti numai ce trebuie şi să respingi ceea ce se impune respins, dar cu moderaţie, discret şi reţinut”. (Epictet)
100. „Să presupunem că asupriţii, oprimaţii, robii, şi chiar cei nedecişi şi istoviţi de ei înşişi se îndeletnicesc cu morala: care va fi oare numitorul comun al evaluărilor lor morale? Probabil că ele vor exprima o suspiciune pesimistă faţă de condiţia umană în totalitatea ei, poate o condamnare a omului
laolaltă cu condiţia sa. Sclavul priveşte cu invidie virtuţile celor puternici, el este sceptic şi suspicios, … el încearcă să se convingă că nici măcar fericirea acestora nu este autentică. Dimpotrivă, calităţile menite să uşureze existenţa sunt evidenţiate şi scăldate în lumină: sclavul preţuieşte compătimirea, … răbdarea, hărnicia, modestia, amabilitatea –, căci acestea sunt calităţile cele mai utile, aproape singurele mijloace de a îndura povara existenţei. Morala sclavilor este esenţialmente o morală a utilităţii.” (Friedrich Nietzshce)