Completaţi spaţiile goale cu P- propoziţie-premisă, informaţie justificativă sau cu C- propoziţie-concluzie, informaţie justificată, susţinută. Reprezentaţi grafic.
1………(de aici) decurge (că)………
2.Din……..deducem că……..sau că…… de aceea…….
3…….concluzionăm (că)………
4. dacă ….. sau dacă ….atunci……deoarece……. pe baza…….
5. …..ori…..deoarece……si …..

1.Considerăm adevărată propoziţia „Orice elev care învaţă temeinic obţine note bune.” Această propoziţie este un temei suficient pentru a accepta ca adevărată propoziţia „Toţi elevii care nu învaţă temeinic nu obţin note bune”?
2. Să se stabileasca ce principii logice sunt încălcate in situaţiile următoare:
a. La o pescarie: Clientul: Aveti ton? Vânzătorul: Avem, dar şeful nu ne lasă să vorbim la telefon în timpul serviciului.
b.N-ai pierdut, inseamna ca ai castigat
c.Am mancat cinci felii de cozonac pe stomacul gol.
d.Toate triunghiurile sunt asemenea, pentru ca ail trei laturi, trei unghiuri, trei bisectoare etc.
e.Gheorghe este bunicul lui George, pentru ca George este nepotul lui Gheorghe.
3.Indicaţi un temei suficient dar nu şi necesar pentru fiecare din enunţurile:
a.ABCD este dreptunghi. b.Azi nu este zi de scoala. c.Ahmed nu este crestin. d.Ion Vrăjitoru este medic. e. Aceasta carte este pentru copii. f.Lolek şi Bolek sunt vecini. g.Xena si Yasmin sunt rude. h.Paul este politist, iar Raul infractor.
4. Indicaţi un temei necesar dar nu şi suficient pentru fiecare din enunţurile:
a.Aceasta boala nu este transmisibila. b.Beethoven a fost un compozitor. c.Mendeleev nu este fizician. d.Paris este capitala Frantei. e.Gauss este matematician. f.Fănel şi Bănel sunt colegi. g.Gaston si Leroy sunt veri. h.Acest animal este caracatiţă.
5. Indicaţi câte un temei necesar şi suficient pentru fiecare din enunţurile:
a. MN este linie mijlocie in triunghiul ABC. b. Tanu este o felina domestica. d. Gabi este nepotul lui Vali, iar Vali este femeie. e. ABCD este pătrat. f. Acest vertebrat nu este nici pasare, nici peste. g. Dinel este seful lui Bănel. h. Louis nu are nici un frate.

Completaţi spaţiile goale cu P- propoziţie-premisă, informaţie justificativă sau cu C- propoziţie-concluzie, informaţie justificată, susţinută. Reprezentaţi grafic.
1.…… aşadar… …,
2.Nu trebuie să …… deoarece …….
3… … deoarece … … pentru că …
4 …. întrucât……. şi……sau…….
5…… dat fiind că……. şi ……. presupunând că …….
6……. sau ……..pe baza faptului că……..
7……. datorită (faptului că)……. fiindcă……….
8.Pornind de la ideea că …….deci…….sau……prin urmare……..
9……rezultă că……..
10………aşadar……..sau…….în concluzie………

O altă clasificare (diviziune) ar avea ca rezultat următoarele tipuri de argumente:
a.argumente bazate pe succesiune: categorie de argumente în care termenii se situează în acelaşi plan fenomenal, cum ar fi:
-argumente bazate pe legătura cauzală de tipul: 1.dat fiind efectul, se descoperă cauza sau 2.dat un eveniment, se prognozează efectul;
-nonargumentul bazat pe inversarea relaţiei dintre cauză şi consecinţă: de exemplu nu învăţ şi nu iau note mari
-argumentul pragmatic permite aprecierea unui eveniment în funcţie de consecinţele sale favorabile sau nu
-contraargumentul pragmatic: punem pe seama altcuiva sau pe seama circumstanţelor vina (meritul)
-argumentul bazat pe relaţia dintre mijloace şi scopuri. El este folosit mai mult în sens negativ, adică argumentatorul atrage auditoriul în tot felul de capcane: pretextul sau invocarea unei false raţiuni pentru justificarea unei situaţii, inversarea cauză consecinţă, invocarea de motive în exces care diminuează credibilitatea justificării,
-contraargumentul bazat pe relaţia dintre mijloace şi scopuri: unui eveniment îi creştem importanţa dacă îi spunem cauză şi o scădem dacă îi spunem efect;
-argumentul risipei: introduce o argumentare pentru continuitate, dacă s-a început ceva trebuie continuat altfel s-ar pierde tot ce s-a realizat până atunci, dacă s-a acceptat un sacrificiu care trebuie dus până la capăt,
-argumentul depăşirii: este proiectiv, încearcă să motiveze nu întreg planul, ci numai o parte din el, este un fel de politică a paşilor mărunţi;
-argumentul direcţiei sau a degetului prins în angrenaj, are la bază extrapolarea unui caz particular,
-argumentul precedentului: includerea cazului într-o speţă
-argumentul complicităţii la vinovăţie, adică demonstrarea faptului că situaţia în discuţie nu este unică. Este folosit de obicei cu intenţie de a slăbi forţa unui argument arătând că cerinţa de consistenţă ar trebui să-l determine pe vorbitor să aplice aceleaşi principii şi în alte situaţii. Ceea ce poate nu vrea să facă. De exemplu dacă un sport trebuie interzis pentru că e periculos, şi alte sporturi ar trebui interzise din acelaşi motiv. Sau eu mă comport într-un anume fel pentru că şi alţii fac în acelaşi mod.
-argumentul pantei alunecoase, argument care se bazează pe premisa că dacă faci o mică mişcare într-o anume direcţie poate fi apoi extrem de dificil sau chiar imposibil să previi o mişcare de proporţii în aceeaşi direcţie. Cu cât ai coborât mai mult pe pantă, cu atât este mai greu să te opreşti. Acceptarea unor practici relativ inofensive va duce invariabil la legitimarea unor practici indezirabile. Ea sugerează pierderea controlului, este folosită mai ales pentru a critica un argument.
-argumentul pe bază de exemplu confirmator sau infirmator care întemeiază o regulă
b. argumente bazate pe coexistenţă: categorie de argumente în care se reunesc două realităţi aflate la nivel diferit de generalitate sau de putere explicativă, cum ar fi:
-argumentul autorităţii, prin autoritate înţelegându-se opinia comună, opiniile general acceptate, opinia savanţilor sau a experţilor dintr-un domeniu,
-argumentul bazat pe dubla ierarhie, ceva de genul unei corelaţii între termenii ierarhiei discutate şi ierarhia admisă de „cine poate mai mult poate şi mai puţin”;
-argumentul a contrario sensu (cu privire la sensul opus): dacă toţi a sunt b şi x nu este a, atunci x nu este b;
-argumentul a fortiori ratione (temeiul cel mai puternic);
-argumentul a simile ratione (temeiul asemănător)
-argumentul forum rei: dacă nu se dovedeşte contrariul, aparenţele sunt conforme cu realitatea
-argumentul a maiori ad minus: cine poate mai mult poate mai puţin
-argumentul a simili ad simile: pentru toate situaţiile asemănătoare
-argumentul bazat pe specialia generalibus derogant- ceea ce este special derogă de la ceea ce este general
-contraargumentul testis unus testis nullus: un singur martor nu înseamnă mărturie
-argumentul prin analogie, argument ce se bazează pe compararea a două lucruri pretinse a fi asemănătoare şi pe principiul potrivit căruia, dacă două lucruri se aseamănă sub anumite aspecte cunoscute este probabil ca ele să se asemene şi în alte privinţe, deşi acestea nu sunt direct observabile. Argumentările prin analogie sunt sigure numai dacă situaţiile comparate sunt în mod relevant asemănătoare.
-dovada anecdotică, argument bazat pe unele relatări despre ceea ce ni s-a întâmplat nouă sau cunoscuţilor noştri. Este un argument slab şi implică generalizarea pornind de la un caz particular.

Axioma 1 : comunicarea este inevitabilă; noncomunicarea este imposibilă ;
Axioma 2 : comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi relaţional, cel de al doilea oferind indicaţii de interpretare a conţinutului celui dintâi ;
Axioma 3 : comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de cazuă – efect sau stimul – răspuns ;
Axioma 4 : comunicarea îmbracă fie o formă digitală fie una analogică ; Termenii provin din cibernetică, unde un sistem este considerat digital atunci când operează cu o logică binară (de tipul “totul sau nimic”) şi analogic în cazul utilizării unei logici cu o infinitate continuă de valori.
Axioma 5 : comunicarea este ireversibilă ;
Axioma 6 : comunicarea presupune raporturi de forţă şi ea implică tranzacţii simetrice sau complementare ;
Axioma 7 : comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare.

Lionel spune fratelui său: „Nu te teme, câinele Grivelle nu muşcă”(C). Fratele său pune la îndoială cele spuse şi îl întreabă: „Pe ce te bazezi?”. Lionel trebuie să răspundă la întrebare aducând o serie de informaţii suplimentare „Câinele Grivelle este o jucărie”(D). Fratele său nu este mulţumit şi întreabă „Şi ce-i cu asta? Nu văd legătura”. El acum nu cere informaţii suplimentare ci o regulă care să legitimeze trecerea de la date (Grivelle este o jucărie) la concluzie (Grivelle nu muşcă). La care Lionel răspunde că „Jucăriile nu muşcă”(W). „Sigur?” se miră fratele său. „Aproape sigur”(Q) spune Lionel, „în afară de cazul în care se menţionează acest lucru pe ambalaj” (R), „jucăriile prin modul în care sunt construite nu sunt periculoase” (B).
Argumentul lui Lionel ar fi:
câinele Grivelle este o jucărie (D) şi de aceea aproape sigur (Q) câinele Grivelle nu muşcă (C), în afară de cazul în care se menţionează acest lucru pe ambalaj (R), întrucât jucăriile nu muşcă (W), pe baza faptului că jucăriile prin modul în care sunt construite nu sunt periculoase (B).
Un argument ar avea, în general, următoarea structură: date fiind următoarele date, informaţii, constatări (D) se poate susţine aproape sigur concluzia (C), cu următoarele restricţii sau excepţii (R) întrucât utilizăm următoarele temeiuri sau legitimări care se bazează pe următoarele suporturi (B).
Unii autori consideră că argumentarea este reductibilă la silogism cu C- concluzie, D-premisă minoră şi W-premisă majoră şi, de fapt, exprimarea obişnuită a unei argumentări (din D obţinem C) este de fapt un silogism entimematic de ordinul I (adică un silogism din care lipseşte premisa majoră care exprimă o evidenţă, un lucru general cunoscut sau acceptat). Un asemenea silogism mai este numit şi silogism retoric.
În cazul nostru (de fapt cazul lui Grivelle) silogismul este de tipul eae-1 unde vocalele se referă la felul propoziţiilor componente (premisa majoră universal negativă, premisa minoră universal afirmativă, concluzia universal negativă) iar cifra la figura silogistică (în acest caz termenul mediu este subiect în majoră şi predicat în minoră), un silogism Celarent ar fi spus medievalii cu următoarea structură:
Premisa majoră Jucăriile nu muşcă     MeP       W
Premisa minoră Grivelle este jucărie   SaM       D
Concluzie              Grivelle nu muşcă        SeP       C
Iar entimema (cuvânt care în limba greacă însemna a avea în minte, a subînţelege) sau silogismul retoric este:
Premisa minoră  Grivelle este jucărie       SaM      D
Concluzie               Grivelle nu muşcă           SeP       C