Verificaţi validitatea următoarelor argumente imediate:
1.Daca cinstea este intotdeauna o buna politica, atunci necinstea este o rea politica.
2.A spune ca nici unui om nu-i place sa fie nedrept inseamna a spune ca unor oameni le place sa fie drepti?
3.Daca nici un strain nu are dreptul sa voteze, atunci toti cetatenii (non-strainii) un dreptul sa voteze.
4.Daca toti oamenii sunt blonzi, atunci unii oameni sunt blonzi.
5.Daca unii oameni sunt poeti, atunci unii poeti sunt oameni.
6.Daca nici un om nu este nebiped, atunci toti oamenii sunt bipezi.
7.Unii oameni nepoliticoşi sunt punctuali deoarece toţi cei politicoşi sunt punctuali.
8.Unele obiecte utile sunt urâte fiindcă nimic din ceea ce este frumos nu este inutil.
9.Unii oameni sancţionaţi nu sunt vinovaţi, deoarece nici un om nesancţionat nu este vinovat.
10.Dacă toţi S sunt P atunci nici un non-P nu este S.

1.Dacă dintr-un argument incorect elinimăm premisa falsă, atunci el devine corect.
2.Un argument valid poate avea premisele false şi concluzia adevărată.
3.Un argument este incorect pentru că are o concluzie falsă.
4.Argumentele nevalide au intotdeauna premisele false.
5.Un argument cu premise adevărate nu poate fi incorect.
6.Un argument valid cu premise false duce întotdeauna la o concluzie falsă.

Stabiliti ce relatii exista intre propozitiile urmatoare:
1. Toate cristelele sunt solide.
2. Unele solide nu sunt cristale.
3. Unele substante care nu sunt cristale sunt solide.
4. Nici un cristal nu este solid.
5. Unele substante nesolide nu sunt cristale.
6. Unele cristale sunt solide.
7. Toate solidele sunt cristale.

A. Se da propozitia: „Toti cei pasionati de film sunt pasionati şi de muzica”. In raport cu ea repartizati urmatoarele propozitii in trei grape: A=propozitii care pot fi corect deduse din propozitia data, B= propozitii care au aceeasi valoare de adevar cu propozitia data şi C= propozitii care pot avea alta valoare de adevar decat propozitia data. Justificati gruparile formate.
1. Nimeni care nu este pasionat de film nu este pasionat de muzica.
2. Toti cei pasionati de muzica sunt pasionati de film.
3. Oricine nu este pasionat de muzica este pasionat de film.
4. Nici un pasionat de muzica nu este pasionat de film.
5. Unii sunt pasionati de film, fara a fi pasionati de muzica.
6. Unii din cei care nu sunt pasionati de film nu sunt pasionati de muzica.
7. Unii din cei care nu sunt pasionati de muzica sunt pasionati de film.

De fapt propoziţiile derivate au nume specifice în funcţie de inferenţa imediată imediată utilizată pentru obţinerea ei.

Dintr-o premisă de tip SaP concluziile care pot fi derivate se numesc:
1.PiS – conversă prin accident,
2.Se∼P – obversă,
3.Po∼S – obversa conversei,
4∼PeS – contrapusa parţială,
5.∼Pa∼S   – contrapusa totală,
6.∼SoP – inversa parţială
7.∼Si∼P – inversa totală
8.∼PoS
9.∼Pi∼S

Dintr-o premisă SeP concluziile derivate sunt:
1.PeS – conversa simplă,
2.PoS – conversa prin accident,
3.Sa∼P   – obversa,
4.Pa∼S  – obversa conversei,
5.∼PiS  – contrapusa parţială,
6.∼Po∼S  – contrapusa totală,
7.∼SiP    – inversa parţială
8.∼So∼P  – inversa totală
9.Pi∼S

Dintr-o propoziţie SiP asumată ca premisă obţinem:
1.PiS  – conversa simplă,
2.So∼P  – obversa şi
3.Po∼S  – obversa conversei.

Din premisa SoP concluziile obţinute se numesc:
1.Si∼P    – obversă,
2.∼PiS   – contrapusă parţială şi
3.∼Po∼S  – contrapusă totală.

am folosit semnul ∼ pentru negație

Obversiunea
– este operaţia logică prin care dintr-o propoziţie de forma S-P asumată ca premisă rezultă drept concluzie o propoziţie non(S-nonP). Dacă folosim semnul ˜ pentru negaţie, obversiunea înseamnă trecerea de la S P la ˜(S˜P)
Obs.1 Obversiunea presupune păstrarea cantităţii propoziţiei. Deci obversiunea poate fi analizată independent de legea distribuirii termenilor.
Obs.2  Etapele obversiunii sunt:
a. păstrăm locul termenilor,
b.negăm predicatul (al doilea termen) şi
c. schimbăm calitatea propoziţiei.
Aplicând obversiunea obţinem:
1. SaP  -ob→ Se˜P, 2. SeP  -ob→ Sa˜P, 3. SiP -ob→ So˜P, 4. SoP  –ob→ Si˜P

notă: semnul -ob→ înseamnă obversiune

Conversiunea
– este operaţia logică prin care termenii propoziţiei asumate ca premisă îşi schimbă reciproc funcţiile în concluzie.
Obs.1 Conversiunea păstrează calitatea propoziţiilor (faptul de a fi afirmative sau negative).
Aplicând conversiunea obţinem:
1.SaP -cv→ (PaS), 2.SeP -cv→ PeS, 3.SiP -cv→ PiS şi 4. SoP -cv→ (PoS)
Cu ajutorul distribuirii termenilor verificăm validitatea lor.
În 1, în concluzia PaS este distribuit subiectul (P). El nu este distribuit în premisă (unde este predicat într-o afirmativă), deci conversiunea nu este corectă.
În 2, în concluzia PeS este distribuit P (subiect în universală) şi S (predicat în negativă). Ei sunt distribuiţi şi în premisă (S – subiect în universală şi P – predicat în negativă). Conversiunea este corectă.
În 3, în concluzia PiS nu este distribuit niciun termen, deci legea nu se aplică şi conversiunea este corectă.
În 4, în concluzia PoS este distribuit S (predicat în negativă) care nu mai este distribuit în premisă (unde S este subiect în particulară). Conversiunea nu este corectă.
Obs.1 Conversiunea simplă este posibilă numai în cazul propoziţiilor E şi I unde concluzia e de acelaşi tip cu premisa şi cele două propoziţii (premisa şi concluzia) au aceeaşi valoare de adevăr.
Obs.2 Conversiunea prin accident înseamnă „accidentarea” cantităţii propoziţiei asumată ca premisă (de la universală la particulară). Avem: SaP -cv-a→ PiS.
Obs.3  Propoziţia SoP nu poate fi „accidentată”. Deci SoP nu are conversiune.
Obs.4  În cazul conversiunii prin accident nu se mai păstrează valoarea de adevăr de la premisă la concluzie.
Obs.5 Şi propoziţiei SeP i se poate aplica o conversiune prin accident obţinând PoS.

notă: semnul  -cv→ înseamnă conversiune simplă iar-cv-a→ conversiune prin accident

Distribuirea termenilor
Corectitudinea unei inferenţe deductive imediate sau a unui argument deductiv imediat cu propoziţii categorice depinde de legea distribuirii termenilor care se referă la faptul că informaţia transmisă de concluzie nu poate fi mai generală decât cea transmisă de premisă.
Enunţ: o inferenţă imediată (sau un argument imediat) este corectă dacă termenii distribuiţi în concluzie sunt distribuiţi şi în premisă.
Obs.1 Un termen este distribuit când este luat în totalitatea sferei sale. Legea arată faptul că, dacă în concluzie un termen este luat în totalitatea sferei sale (ne referim la toate elementele sale), este obligatoriu ca şi în premisă să se întâmple acelaşi lucru (termenul să fie luat în totalitatea sferei sale).
Obs.2 Un termen poate fi distribuit în premisă şi nedistribuit în concluzie (în premisă ne referim la toate elementele sale, iar în concluzie numai la o parte din ele).
Cerinţa legii „merge” de la concluzie spre premisă.
Subiectul logic este distribuit în propoziţiile universale. Predicatul logic este distribuit în propoziţiile negative. Astfel în propoziţia A este distribuit subiectul, în propoziţia E sunt distribuiţi ambii termeni, în propoziţia I nu este distribuit niciunul, iar în propoziţia O este distribuit predicatul.
Obs.1 Indiferent de notaţie subiectul este primul termen al propoziţiei iar predicatul cel de-al doilea termen. Ex: în SaP este distribuit S, în XaY este distribuit X, iar în PaS e distribuit P.
Obs.2 Primul termen este distribuit în „partea de sus” a pătratului logic (propoziţii universale), iar al doilea termen în „partea din dreapta” a pătratului logic (propoziţii negative).