Stabiliti pentru fiecare enunf in parte daca reprezinta un rationament. Daca da, aratati ce tip de rationantent este, ce structura are şi care este valoarea concluziei. Daca nu, explicati de ce.
1.Daca omul cult si omul incult considers ca democratia are avantaje si dezavantaje, atunci toti oamenii sunt de aceasta parere.
2.Daca si bogatii si saracii vor sa-si petreaca o parte din concediu la mare, probabil ca toata lumea vrea sa-si petreaca acolo concediul.
3.Daca eliberarea conditionata, inainte de termen este aprobata de toti detinutii, atunci toti oamenii aproba aceasta masura.
4.Concluzia ca toate rumegatoarele au stomacul compartimentat se obtine din premisele c3 toate rumegatoarele au stomacul compartimentat si nerumegatoarele nu il au astfel.
5.Produced argumente pentru acceptarea / respingerea ipotezei vietii extraterestre.

Cand Ion a facut cunostinta cu Vasile, ca prieten al lui Gheorghe, el stia deja alti trei prieteni ai lui Gheorghe. Cei trei erau ziaristi buni si aveau o serie de preocupari comune (politica internationala, manipularea mass-media, strategii de relansare economica ). Din acest motiv Ion conchide ca Vasile este si el un ziarist bun, preocupat de aceleasi lucruri.
Daca intervin modificarile a.-d. in premise sau in concluzie, aratati in ce fel se modifica gradul de probabilitate al concluziei:
a. Ion cunostea alti 5 prieteni ai lui Gheorghe;
b. Unul dintre prietenii cunoscuti anterior nu era interesat de manipularea mass-media;
c. Vasile este preocupat macar de unul dintre domeniile de interes ale celorlalti;
d. Vasile este preocupat de arme inteligente si politica militara.

Albert Benjamin observa c3 apa pusa in diverse vase si lasata afara in timpul zilei ingheata. Aceea şi apa, pusa in aceleasi vase de diverse forme si lasata afara in timpul noptii ingheata. El noteaza in caietul de observatii ca inghetul se produce indiferent de forma vasului, indiferent daca este zi sau noapte. Deci cauza inghetului este …
a. stabiliti cauza inghetului a şa cum reiese din rationamentul sau;
b. stabiliti daca este vorba de experiment sau de observatie;
c. aratati daca au fost luate in calcul toate variabilele necesare;
d. aratati cum ar trebui refacuta cercetarea.

Un elev spune ca a luat o nota mica la lucrare deoarece in drum spre scoaia i-a iesit in fata o pisica neagra. In alta zi cand a vazut o pisica neagra s-a accidental, iar saptamana trecuta, desi nu a invajat nimic, dar nu a vazut nici o pisica neagra nu a fost ascultat si nu a luat note mici. Azi nu mai are nici un rost sa mearga la scoaia, chiar daca a invatat, deoarece iarasi a vazut pisica neagra. Aratati:
a. prin care metoda de cercetare inductiva ajunge la aceasta concluzie;
b. ce eroare are metoda folosita.

Stabiliti corelatii fntre cele doua serii aratand ce anume este eliminat de flecare metoda de cercetare inductiva:
a) metoda concordantei
b) metoda ramasitelor;
c) metoda diferentei;
d) metoda variatiiior concomitente
1. antecedentele care sunt cunoscute drept cauze ale unora dintre fenomenele care apar impreuna cu fenomenul studiat;
2. antecedentele constante;
3. antecedentele care apar in toate situatiile;
4. antecedentele care nu se modifica in cazul modificarii fenomenului studiat;
5. antecedentele care nu apar in toate situatiile.

Metoda variatiiior concomitente se referă la faptul ca fenomenul efect se produce daca sunt un anurnit numar de cauze/conditii dar, mai important, se modifica in intensitate numai atunci când una dintre cauze/ conditii se modifica si ea. De aici presupunem ca a existat o relatie cauzala între cele doua. Alegeti situatiile posibile de variatii concomitente (cu A este notata cauza și cu B efectul):
a) A crește, B scade;
b) A scade, B create;
c) A constant, B crește;
d) A crește, B constant;
e) A scade, B constant;
f) A create, B create;
g) A constant, B constant;
h) A scade, B.constant;
i) A constant, B scade.

Selectati in seria de mai jos situatiile in care:
a) ipoteza A este preferata unei alte ipoteze B,
b) situatiile neconcludente,
c) situatiile in care ipoteza B este preferata,
d) A este respinsa,
e) B este respinsa:
1. A are tn favoarea ei mai multe probe pozitive si mai putine negative;
2. A are n probe pozitive si B are n -1 probe;
3. A are o proba negativa sj B are n probe negative;
4. pentru A probele negative sunt mai diverse;
5. pentru B probele negative sunt mai diverse;
6. A nu explica mai putine decat B, care nu are nici o proba negativa;
7. A se poate aplica intr-un domeniu mai larg, dar este mai putin precisa;
8. B foloseste aparate si metode mai exacte;
9. A foloseste aparate mai sensibile;
10. A are un suport teoretic inductiv mai mare;
11. B are un suport teoretic deductiv mai mare;
12. A intra Tn conflict cu alte ipoteze;
13. B contrazice mai putine teorii decat A;
14. A are probe mai diverse dar foloseste instrumente mai putin precise;
15. B explica toate situatiile explicate de A sj ceva in plus;
16. A si B au aceeasi putere explicativa, dar A este mai bogata teoretic, presupune mai multe elemente;
17. B este mai simplu.

Observaţia constă în înregistrarea cât mai exactă ţi mai sistematică a desfăşurării unor fenomene. Trăsături:
caracter dirijat;
are scop precis;
se bazează pe o serie de cunoştinţe, informaţii deja dobândite;
presupune folosirea unor aparate specializate;
fiecare etapă a observaţiei se încheie cu o clasificare a datelor obţinuteŞ
Evenimentul ştiinţific se bazează pe preocuparea deliberată a unor procese legate de fenomenul studiat.
Obs. Experimentul nu poate fi aplicat în destul de multe situaţii (fenomene unice, catastrofe naturale, mari mişcări sociale).
Condiţii pentru desfăşurarea unui experiment:
necesitatea unui grup de lucru (pe care se experimentează) şi a unui grup de control (asupra căruia nu se intervine);
iniţial cele două grupuri trebuie să fie comparabile ca structură, proprietăţi, elemente;
mijloacele de acţiune trebuie să fie adecvate scopului urmărit;
trebuie înregistrate toate schimbările cu aparate adecvate, cât mai precise;
durata experimentului să fie convenabilă şi concludentă;
descrierea şi înregistrarea faptelor trebuie făcute astfel încât să fie cât mai mare (şi eventual să poată fi reluate de o altă echipă).

Metode de cercetare inductivă – scopul lor este descoperirea cauzelor unor fenomene astfel încât concluzia unei inducţii ştiinţifice care studiază fenomenul a să fie x este cauza lui a. Au fost formulate explicit de John Stuart Mill care a sistematizat ideile lui Francis Bacon.
Metode concordanţei – se compară mai multe situaţii în care este prezent fenomenul a – se observă că din toate împrejurările care precedă (însoţesc)apariţia lui a, una singură apare în mod constant – se trage concluzia că respectiva împrejurare este cauza lui a.
Obs. Concluzia obţinută nu este certă deoarece:
nu au fost epuizate toate împrejurările;
efectul a poate fi rezultatul unui complex de cauze;
Metode diferenţei – se observă că într-o situaţie fenomenul a este precedat de n împrejurări, în altă situaţie n-1 cauze nu mai duc la apariţia lui a. Se concluzionează ca împrejurarea care a lipsit în cea de a două situaţie este cauza lui a.
Obs. Concluzia obţinută nu este certă deoarece:
nu au fost epuizate toate împrejurările;
efectul a poate fi rezultatul unui complex de cauze;
Metoda variaţiilor concomitente – se compară mai multe situţii în care apare fenomenul a. Se observă că în fiecare situaţie a are altă intensitate. Se observă aceeaşi variaţie şi la un antecedent şi se concluzionează că antecedentul care variază este cauza lui a.
Obs. Concluzia obţinută nu este certă deoarece:
nu au fost epuizate toate împrejurările;
efectul a poate fi rezultatul unui complex de cauze;
Metoda rămăşiţelor (rereziduurilor) – se aplică atunci când: fenomenul studiat face parte dintr-un complex cauzal, unele relaţii cauzale sunt deja cunoscute, se elimină relaţiile cauzale cunoscute, se concluzionează că împrejurarea rămasă este cauza lui a.
Obs. Concluzia obţinută nu este certă deoarece:
nu au fost epuizate toate împrejurările;
efectul a poate fi rezultatul unui complex de cauze;
Trăsături comune ale metodelor de cercetare inductivă:
Fiecare metodă poate fi considerată o inducţie prin eliminare.
în cazul metodei concordanţei se elimină antecedentele care nu apar de fiecare dată;
în cazul metodei diferenţei se elimină antecedentele care apar de fiecare dată;
în cazul metodei variaţiilor concomitente se elimină antecedentele care rămân constante sau a căror variaţie nu concordă cu fenomenul studiat;
în cazul metodei rămăşiţelor se elimină relaţiile cauzale cunoscute;
Fiecare metodă poate fi folosită în sens negativ.
Toate metodele sporesc gradul de certitudine al concluziei, dar nici una nu trasformă concluzia într-o propoziţie certă.
Metodele se bazează pe observaţie şi experiment.
metoda concordanţei se bazează explicit pe observaţie;
metoda diferenţei se bazează în special pe experiment;
metoda variaţiilor concomitente se bazează în special pe experiment;
metoda rămăşiţelor (reziduurilor) se bazează în special pe experiment;
Pot fi folosite concomitent.