1.Din falsitatea propoziţiei „Unele triunghiuri dreptunghice sunt echilaterale” se deduce adevărul propoziţiei „Unele triunghiuri dreptunghice nu sunt echilaterale”, în baza raportului de subcontrarietate.
2.Din falsitatea propoziţiei „Unele numere prime sunt divizibile cu patru” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate numerele prime sunt divizibile cu doi”, în baza raportului de subalternare.
3.Din adevărul propoziţiei „Unii oameni sunt politicoşi” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun om nu este nepoliticos”, în baza raportului de contradicţie.
4.Din adevărul propoziţiei „Unele triunghiuri nu sunt isoscele” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate triunghiurile sunt echilaterale”, în baza raportului de contradicţie.
5.Din falsitatea propoziţiei „Unele păsări nu sunt bipede” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate păsările sunt patrupede”, în baza raportului de contradicţie.
6.Din falsitatea propoziţiei „Unele triunghiuri au patru laturi” se deduce adevărul propoziţiei „Niciun triunghi nu are patru laturi”, în baza raportului de contradicţie.
7.Din falsitatea propoziţiei „Unele feline sunt erbivore” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate felinele sunt omnivore”, în baza raportului de subalternare.
8.Din adevărul propoziţiei „Niciun ren nu trăieşte în Africa” se deduce falsitatea propoziţiei „Toţi renii trăiesc în Africa”, în baza raportului de contrarietate.
9.Din falsitatea propoziţiei „Toate raţionamentele sunt valide” se deduce adevărul propoziţiei „Unele raţionamente nu sunt nevalide”, în baza raportului de contradicţie.
10.Din falsitatea propoziţiei „Unele numere pare nu sunt divizibile cu doi” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun număr par nu este divizibil cu trei”, în baza raportului de subalternare.

Un exemplu corect de propoziţie particular afirmativă
1.Cele mai multe erori de argumentare sunt sofismele de limbaj”
2.Majoritatea definiţiilor din chimie sunt definiţii operaţionale”
3.Există numere pare care sunt divizibile cu trei”
4.Există câţiva elevi care sunt pasionaţi de logică”.
5.Oricine seamănă vânt culege furtună”.
6.Câţiva elevi sunt pasionaţi de muzica clasică”.

Un exemplu corect de propoziţie universal negativă
1.Nu există erori făcute intenţionat”.
2.Nicio propoziţie categorică nu este falsă”.
3.Nu există acţiuni umane care încalcă legea”.
4.Delfinul este un peşte marin”.
5.Toate erorile de argumentare sunt sofisme”.
6.Cangurul este un animal marsupial”.

1. Propoziţia „Numai persoanele pasionate de logică sunt inteligente” este:
a) universal afirmativă b) universal negativă c) particular afirmativă d) particular negativă
2. Propoziţia „Toţi profesorii de informatică sunt interesaţi de logică” :
a) este universal afirmativă şi are ca subiect logic „profesori de informatică”
b) este afirmativă şi are ca predicat logic „logica”
c) este universală şi are ca predicat logic „persoane interesate de logică”
d) este universal afirmativă şi nu are predicat logic
3. Sunt exemple corecte de propoziţii particulare afirmative:
a) Majoritatea exerciţiilor de logică sunt greu de înţeles
b) Unele exerciţii de logică sunt uşor de înţeles
c) Exerciţiile de logică sunt foarte dificile
d) Toate exerciţiile de logică sunt extrem de uşoare

Fie S = exerciţii dificile şi P = exerciţii uşor de rezolvat.
Stabiliţi corelaţiile corecte între cele două șiruri
I. SaP, II. SeP, III. SiP, IV. SoP, V. PaS, VI. PeS. VII. PiS, VIII. PoS
i. toate exerciţiile dificile sunt uşor de rezolvat
ii. toate exerciţiile uşor de rezolvat nu sunt dificile
iii. niciun exerciţiu dificil nu este uşor de rezolvat
iv. niciun exerciţiu uşor de rezolvat nu este dificil
v. majoritatea exerciţiilor dificile sunt uşor de rezolvat
vi. unele exerciţii uşor de rezolvat sunt dificile
vii. unele exerciţii uşor de rezolvat nu sunt dificile
viii. majoritatea exerciţiilor dificile nu sunt uşor de rezolvat
ix. unele exerciţii dificile sunt uşor de rezolvat
x. exerciţiile dificile nu sunt uşor de rezolvat

1.Din falsitatea propoziţiei „Unii urşi polari nu trăiesc în zonele tropicale” se deduce adevărul propoziţiei „Urşii polari nu trăiesc în zonele tropicale”, în baza raportului de subcontrarietate.
2.Din adevărul propoziţiei „Unele argumente sunt eronate” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate argumentele sunt eronate”, în baza raportului de contradicţie.
3.Din adevărul propoziţiei „Toate meduzele sunt nevertebrate” se deduce falsitatea propoziţiei „Nicio meduză nu este vertebrată”, în baza raportului de contrarietate.
4.Din adevărul propoziţiei „Toate sofismele sunt erori de argumentare” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun sofism nu este eroare de argumentare”, în baza raportului de contrarietate.
5.Din adevărul propoziţiei „Unele argumente deductive produc concluzii false” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun argument inductiv nu produce concluzii adevatate”, în baza raportului de contradicţie.
6.Din adevărul propoziţiei „Unele numere pare sunt divizibile cu cinci” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun număr impar nu este divizibil cu cinci”, în baza raportului de contradicţie.
7.Din adevărul propoziţiei „Unele numere întregi sunt pare” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun număr întreg nu este impar”, în baza raportului de contradicţie.
8.Din adevărul propoziţiei „Unele inferenţe deductive nu sunt valide” se deduce falsitatea propoziţiei „Nicio inferenţă deductivă nu este nevalidă”, în baza raportului de subalternare.
9.Din adevărul propoziţiei „Unele definiţii sunt incorecte” se deduce falsitatea propoziţiei „Nicio definiţie nu este corectă”, în baza raportului de contradicţie.
10.Din adevărul propoziţiei „Unele silogisme sunt valide” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun silogism nu este nevalid”, în baza raportului de contradicţie.

1.Din adevărul propoziţiei „Numerele naturale sunt pozitive” se deduce falsitatea pro¬poziţiei „Unele numere naturale nu sunt negative”, în baza raportului de contradicţie.
2.Din adevărul propoziţiei „Toate triunghiurile dreptunghice au un unghi drept” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun triunghi echilateral nu are un unghi drept”, în baza raportului de contrarietate.
3.Din adevărul propoziţiei „Orice număr divizibil cu patru este divizibil şi cu doi” se deduce adevărul propoziţiei „Unele numere divizibile cu doi sunt divizibile şi cu patru”, în baza raportului de subalternare.
4.Din falsitatea propoziţiei „Toate propoziţiile categorice sunt afirmative” se deduce adevărul propoziţiei „Unele propoziţii categorice sunt negative”, în baza raportului de contradicţie.
5.Din falsitatea propoziţiei „Unii peşti trăiesc pe uscat” se deduce adevărul propoziţiei „Niciun peşte nu trăieşte pe uscat”, în baza raportului de contradicţie.
6.Din adevărul propoziţiei „Niciun patrulater nu are cinci laturi” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate triunghiurile au trei laturi”, în baza raportului de contrarietate.
7.Din falsitatea propoziţiei „Unii corbi sunt albi” se deduce falsitatea propoziţiei „Toţi corbii sunt non-albi”, în baza raportului de subalternare.
8.Din falsitatea propoziţiei „Unele feline sunt ierbivore” se deduce falsitatea propoziţiei „Toate felinele nu sunt ierbivore”, în baza raportului de subalternare.
9.Din adevărul propoziţiei „Toate felinele sunt carnivore” se deduce falsitatea propoziţiei „Nicio felină nu este necarnivoră”, în baza raportului de contrarietate.
10.Din falsitatea propoziţiei „Unele numere pare nu sunt divizibile cu doi” se deduce falsitatea propoziţiei „Niciun număr par nu este divizibil cu doi”, în baza raportului de subalternare.

Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos:
1.Dacă A este adevarată, atunci E este…, I este…, O este …
2.Dacă E este adevarată, atunci A este …, I este …, O este …
3.Dacă I este adevarată, atunci A este …, E este …, O este …
4.Dacă O este adevarată, atunci A este …, E este …, I este …
5.Dacă A este falsă, atunci E este …, I este …, O este …
6.Dacă E este falsă, atunci A este …, I este …, O este …
7.Dacă I este falsă, atunci A este …, E este …, O este …
8.Dacă O este falsă, atunci A este …, E este …, I este …
9.Dacă A şi I sunt false, atunci E este …, O este …
10.Dacă A şi E sunt false, atunci I este …, O este …
11.Dacă I şi O sunt false, atunci A este …, E este …
12.Dacă A şi I sunt adevărate, atunci E este …, O este …

A.De ce tip sunt propoziţiile care se pot afla în următoarele raporturi:
a) contrarietate şi contradicţie;
b) contrarietate şi subalternare;
c) contrarietate şi supraalternare;
d) contradictie şi subalternare;
e) contradicţie şi supraalternare;
h) contradictie şi subcontrarietate;
g) subcontrarietate şi subalternare;
1.A; 2.E; 3.A sau E; 4.1 sau O; 5.A sau I; 6. A sau O; 7. E sau O; 8.E sau I; 9.I; 10.0; 11. nu sunt posibile.

B.Stabiliţi corelaţii între cele doua grupe:
1.raporturi de concordanţă;  2.raporturi de opoziţie;
a) raporturi de contradicţie;
b)raporturi de contrarietate;
c)raporturi de subcontrarietate;
d)raporturi dc alternare.

Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri:
1.Propoziţia „doar unii A sunt E” are ca subiect noţiunea A.
2.În propoziţia „unii I nu sunt O” termenul O este subiect.
3.Propoziţia „unele numere divizibile cu 3 sunt impare” este negativă.
4.Propoziţia „2 este număr par” este universală.
5.Propoziţia „Majoritatea romanelor sunt plicticoase” este de tip SiP.
6.„Unele romane sunt interesante” este o propoziţie de tip SoP.
7.Propoziţia SiP nu poate avea subalternă.
8.Propoziţia SoP nu are contrară.
9.Pe baza pătratului lui Boethius putem stabili că SeP este falsă dacă ştim că SiP este adevărată.
10.Raportul de contradicţie este între propoziţii de cantitate diferită şi de aceeaşi calitate.