gabriel hacman

Acasă » logica-validitate și eroare

Arhive categorie: logica-validitate și eroare


images (17)Stabiliţi ce relaţie logică există înre elementele care compun fiecare pereche.
a.Unii dintre suporteri nu au venit, Nici un suporter nu a venit;
b.Unele jocuri pentru calculator sunt complicate, Unele jocuri pentru calculator nu sunt simple;
c.Nimănui nu-i place de mine, Mie nu imi plece de nimeni;
d.Girafele sunt înalte, Există şi girafe pitice;
e.Toţi oamenii sunt muritori, Este fals că ar exista oameni nemuritori;
f.Câinii nu sunt feline, Nici un noncâine nu este nonfelină;
g.Unele pisici sunt leneşe, Unele animale nonleneşe nu sunt nonpisici;
h.Unele exerciţii sunt ciudate, Nici un exerciţiu nu este nonciudat.


images (12)1.În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, subalterna unei propoziţii categorice universal afirmative adevărate este probabilă.
2.„Regula omogenităţii” este o cerinţă a corectitudinii utilizării inferenţelor imediate cu propoziţii categorice.
3.Un termen este nevid dacă extensiunea sa nu conţine niciun obiect.
4.Termenii „vertebrat” şi „nevertebrat” se află în raport de contradicţie.
5.Termenii operă epică, basm, basm de Ion Creangă, „Harap Alb“ sunt corect ordonaţi crescător, în funcţie de intensiunea lor.
6.Într-un silogism de figura a IV-a, termenul mediu este subiect în premisa majoră şi predicat în premisa minoră.
7.După cantitate propoziţiile categorice pot fi afirmative şi negative.
8.Termenii „matematician” şi „profesor” se află în raport de identitate.
9.„Regula criteriului unic” este o cerinţă a corectitudinii utilizării inducţiei complete.
10.În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, supraalterna unei propoziţii categorice particular afirmative adevărate, este adevărată.


images (11)1.Termenii grădiniţă, şcoală primară, gimnaziu, liceu sunt corect ordonaţi crescător, în funcţie de extensiunea lor.
2.Într-un silogism de figura a II-a, termenul mediu este subiect în ambele premise.
3.Într-un silogism de figura a III-a, termenul mediu este predicat în ambele premise.
4.„Regula evitării circularităţii” se referă la respingerea uneia dintre formele sofismelor cauzei false – confundarea cauzei şi a efectului.
5. Afirmarea sau negarea predicatului despre subiectul logic desemnează cantitatea propoziţiilor
6.După calitate propoziţiile categorice pot fi universale şi particulare.
7.Termenii „delfin” şi „peşte” se află în raport de opoziţie.
8.Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar şi suficient să plecăm de la premise adevărate.
9.O definiţie în care definitul şi definitorul sunt termeni încrucişaţi este circulară şi inconsistentă.
10.Pentru obţinerea unei concluzii adevărate este necesar şi suficient să respectăm regulile de validitate ale argumentelor sau inferenţelor.


98Stabiliţi ce relaţie logică există înre elementele  care compun fiecare pereche.
a. sărac, bogat; b.ieri, poimâine; c.erou, militar; d.urăsc cicolata, iubesc murăturile;
e.incapabil de crimă, capabil de furt; f.nu ştie să scrie, nu ştie să vorbească;
g.fericit, sătul; h.norocos, ghinionist; i.ateu, agnostic; j.iubeşte pisicile, urăşte câinii;
k.bogat, flămând; l.foarte sigur, nesigur; m. tautologie, contradicţie.
B.propoziţii:

premisa lipsă


94Determinaţi cea mai plauzibilă premisă lipsă
-Probabil ca Andrelle nu este acasă deoarece nu răspunde.

a.oamenii răspund întotdeauna la telefon atunci când sunt acasă;
b.de cele mai multe ori oamenii răspund la telefon dacă sunt acasă;
c.Andrelle răspunde întotdeauna la telefonul fix de acasă.
d.dacă este acasă Andrelle răspunde la telefonul fix;
e.este acasă, dar nu răspunde.


4201.Un exemplu corect de propoziţie particular negativă Câţiva elevi nu sunt premianţi”.
02.Intensiunea unui termen este constituită din totalitatea obiectelor care sunt grupate într-o clasă.
03.Doi termeni se află în raport de concordanţă numai dacă extensiunile lor nu au niciun element comun.
04.Doi termeni se află în raport de opoziţie numai dacă extensiunile lor au în comun un singur obiect.
05.Un termen este vid dacă extensiunea sa conţine un singur obiect.
06.Un termen este general numai dacă extensiunea sa conţine un singur obiect.
07.„Regula raportului de opoziţie între clase” presupune că între speciile unui gen care are mai mult de două specii trebuie să existe un raport de încrucişare.
08„Regula prevenirii circularităţii” este o cerinţă a corectitudinii aplicării metodelor de verificare a validităţii silogismelor.
09Într-un silogism de figura I, termenul mediu este predicat în premisa majoră şi subiect în premisa minoră.
10Termenii „adunare” şi „scădere” se află în raport de contradicţie, ca specii ale genului „operaţii aritmetice“.

adevăr și validitate exerciții


images (22)1.Dacă adăugăm o premisă adevărată la un argument valid, atunci argumentul rămâne valid. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 2.Dacă dintr-un argument incorect elinimăm premisa falsă, atunci el devine corect. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 3.Un argument valid poate avea premisele false şi concluzia adevărată. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
4. Un argument este incorect pentru că are o concluzie falsă. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
5. Argumentele nevalide au intotdeauna premisele false. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 6.Un argument cu premise adevărate nu poate fi incorect. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 7.Un argument valid cu premise false duce întotdeauna la o concluzie falsă. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 8.Orice argument nevalid are cel puţin o premisă falsă. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
 9.Nici un argument, prin care din premise adevărate se obţine o concluzie falsă, nu este valid. a)adevărat b)fals c)nedeterminat
10. Orice argument valid, care are cel puţin o premisă falsă, produce o concluzie falsă. a)adevărat b)fals c)nedeterminat

validitate


precizare: conținutul acestei postări este o preluare/adaptare a unui subiect de olimpiadă, etapa națională

images (8)Stabiliţi dacă următoarele propoziţii sunt adevărate sau false şi justificaţi răspunsurile:
În argumentele valide cu concluzie adevărată, premisele sunt adevărate.
Argumentele nevalide cu premise adevărate produc concluzii false.
Argumentele cu cel puţin o premisă falsă sunt nevalide.
Argumentele cu concluzia falsă sunt nevalide.
Unele argumente cu premise adevărate produc concluzii false.

logică, argumentare și comunicare#validitate


precizare: conținutul acestei postări este o preluare/adaptare a unui subiect de olimpiadă, etapa națională

oscar_reutersvard_impossible_18
Pentru fiecare din următoarele enunţuri, arătaţi dacă el este adevărat, fals sau nu se poate stabili nici adevărul şi nici falsitatea acelui enunţ; indiferent de răspunsul dat, justificaţi soluţia aleasă.
1.Orice argument valid are concluzia adevărată, dacă toate premisele sale sunt adevărate.
2.Orice argument valid are concluzia adevărată , numai dacă toate premisele sale sunt adevărate.
3.Orice argument nevalid are cel puţin o premisă falsă.
4.Nici un argument, prin care din premise adevărate se obţine o concluzie falsă, nu este valid.
5.Orice argument valid, care are cel puţin o premisă falsă, produce o concluzie falsă.

#erori de argumentare#suport teoretic#


r68Este cunoscută în logică împărţirea erorilor în formale şi materiale (non-formale).
Nu vom referi în cazul argumentării doar la erorile non-formale pentru că sunt mai spectaculoase şi de fapt mai apropiate de teoria şi practica argumentării.
Se impune aici şi o altă distincţie clasică între erorile intenţionate şi cele neintenţionate respectiv sofisme şi paralogisme.
Ele au aceeaşi structură dar efectul lor este total diferit. Ce putem spune despre un argumentator care face paralogisme, care se păcăleşte singur, care gândeşte şi argumentează, fără să-şi dea seama împotriva sa. E un mod neplăcut şi costisitor de a învăţa pe propria piele.
Vom considera despre erorile care urmează că sunt intenţionate în sensul că argumentatorul, situat la limita corectitudinii (logice, morale) caută să-şi sprijine teza prin (aproape) orice fel de mijloace.
Cum ne dăm seama în calitate de argumentator sau de public (destinatar al argumentării) că s-a comis o eroare? Prin faptul că acceptăm concluzii inacceptabile.
Sunt locuri privilegiate în care erorile de acest fel se simt bine. Este vorba despre publicitate, politică (mai ales în timpul dezbaterilor tip talk-show sau a campaniilor electorale), articole polemice sau partizane în orice tip de mass media.
Dar şi în situaţiile argumentative obişnuite (în sensul că intenţia de a înşela nu este atât de evidentă ca intr-o reclamă publicitară sau campanie electorală) erorile sunt (sau par a fi) atât de multe încât o clasificare a lor este dificilă.
Nu numai numărul lor mare sau diversitatea debordantă fac dificilă clasificarea ci mai ales faptul că un argument poate suferi de mai multe boli, poate prezenta mai multe tipuri de erori.
De ce sunt atât de multe erori?
Oamenii se înşeală deliberat unii pe alţii, nu pot trăi fără aşa ceva, stă în natura noastră să inducem în eroare şi să fim ispitiţi cu aşa ceva?
Descartes la un moment dat voia în întreprinderea sa filosofică să caute adevărul şi constată că ar fi mai bine să elimine tot ceea ce ar putea fi fals, tot ceea ce conţine cea mai mică urmă de îndoială.
La fel vom proceda şi aici dar într-un sens invers. Eliminăm argumentele care par a fi bune, tari, concludente, convingătoare (deşi aceste cuvinte nu înseamnă acelaşi lucru) iar ceea ce rămâne ar fi argumentele rele, slabe, neconcludente, eronate.
Aşadar un argument bun ar trebui să aibă (din perspectiva logicienilor):
1.premise consistente, care pot fi împreună adevărate
2.premise care se întemeiază pe concluzia pe care tocmai vrem să o dovedim cu ajutorul lor
3.concluzie care să fie la fel de credibilă ca premisele, adică să decurgă din ele şi să fie de acelaşi gen
O clasificare (de fapt diviziune) a erorilor în funcţie de cele trei condiţii amintite este prezentată în cele ce urmează.
1.premisele sunt inconsistente: dintr-un argument cu premise inconsistente (explicit sau implicit) se poate susţine orice concluzie
2.circularitate: a. argumentul circular, b. evitarea problemei -utilizarea concluziei pentru a sprijini una din premisele sale. c. ignorarea deliberată -concluzia trebuie acceptată ca adevărată de la început, d. expresia circulară, e. întrebarea complexă
3.nedecurgere, care al rândul lor pot fi:
3.1.erori de relevanţă, a. atacul la persoană ( de trei tipuri abuziv, circumstanţial, şi tu), b. apelul la emoţii, c. apelul la teamă, d. apelul la forţă, e. apelul la baston, f. apelul la orgoliu, g. apelul la popor, h. apelul la autoritate, i. apelul la tradiţie (aici s-ar înscrie panta alunecoasă, abaterea atenţiei, adversarul fictiv, eroarea accidentului, concluzia greşită)
3.2.inducţia slabă (generalizarea pripită, analogia slabă, cauza falsă)
3.3.supoziţia neîndreptăţită (apel la ignoranţă, compoziţia şi diviziunea, alternativa falsă, este-trebuie)
3.4.ambiguitate şi vaguitate
Ambiguitatea poate fi:
-lexicală, un cuvânt cu două sau mai multe sensuri este folosit astfel încât expresia poate fi înţeleasă în mai multe feluri
-referenţială, un cuvânt este folosit astfel încât poate fi considerat ca referindu-se la oricare din două sau mai multe lucruri
-sintactică (numită şi amfibolie), ordinea cuvintelor permite două sau mai multe interpretări, de exemplu în „fabrici de conservat peşti mici” dimensiunile reduse se pot referi atât la fabrici cât şi la peşti. La fel şi în anunţul „Nu servim consumatorii în stare de ebrietate” nu se ştie dacă barmanul sau clientul trebuie să fie treaz.
Am mai putea aminti în final eroarea jucătorului, adică eroarea de a crede că şansele de câştig cresc pe măsură ce pierzi mai mult şi raţionalizarea adică ascunderea motivelor reale ale unui anumit comportament, dând o justificare proprie care, chiar dacă este plauzibilă, nu este adevărată.
Nu insistăm asupra erorilor pentru că ele sunt prezentate detaliat, cu exemple şi comentarii în majoritatea lucrărilor de popularizare a logicii (manuale şcolare sau universitare) sau în studii de specialitate.
Ar mai trebui menţionată, cred, distincţia dintre apelul la forţă şi apelul la baston. Apelul la forţă este evident (prin numele său) ce înseamnă şi se poate realiza, printre altele, şi cu bastonul. Dar apelul la baston cred că se referă la reîntoarcerea la simţuri, la realitate, la ceea ce se vede, la refuzul generalizărilor sau abstracţiunilor neîntemeiate, la păstrarea bunului simţ. Numele ar proveni de la obiceiul maestrului de a bate cu bastonul în pământ atunci când discipolul descria cu hotărâre caii verzi de pe pereţi.